duminică, 20 august 2017

RIP Mircea Tuglea


Pe Mircea Tuglea l-am cunoscut pe cand participam pe la colocvii, și-am găsit în domnia sa un spirit demn și neîntinat. Parcă mi-a și publicat o poezie în revista Tomis acu 10 ani.. Mai  în urmă cu doo trei luni mi-a solicitat pe facebook o expresie pentru o replica a romanului la care lucra, respectiv expresia: miere de albine este clipele cu tine.. I-am oferit-o cu bucurie - mulți scriitori contemporani  de 'vogă' îmi preiau expresii, versuri, atitudini și idei întregi, fără să mă întrebe sau crediteze, profitând de cenzura contondentă care mi se aplică prin voința perversă și hoțească a mai marilor zilei; am fost plăcut surprins  de gestul de a-mi solicita respectiva expresie al domnului Mircea Tuglea, care mi-a confirmat nivelul superior de civilizație și cultură al domniei sale. A murit  înecat în mare.. probabil Varuna, Zeul Apei, a dorit să-l aibă în paradisul său.. Odihnescă-se-n pace !

luni, 7 august 2017

A fi cult

A fi cult înseamnă a fi bun la suflet, a fi prost înseamnă a fi rău.. Sunt unii atât de proști, atât de proști, încât oricât ar citi și-ar afla, sunt tot răi și proști și lipsiți de bune maniere.. Aceia sunt Mlechchhas, viermii care oricâtă înaltă cultură ar mânca, tot n-ajung niciodată fluturi, pentru că însuși sufletul din ei e bâhlit.. Despre aceia și despre alții e scris că n-au voie nici să asculte Vedele, că-s prea spurcați..

luni, 24 iulie 2017

Alte vorbe

Din punctul meu de vedere toate bisericile şi locurile de rugăciune ar trebui deschise non-stop, adică inclusiv noaptea la orice oră. Mi se pare nebunie curată ca bisericile şi locurile de rugăciune să fie închise vreo secundă. Poate am chef să mă rog o noapte în cutare biserică întrucât în respectiva biserică simt o energie superioară, de ce să nu am această posibilitate naturală? Ce decadenţă spirituală în ţara asta, oare nu se ştie că soarele nu apune niciodată ? Uite de asta am chef să regesc în ţara asta, ca să ne putem ruga Tatălui şi noaptea în biserici descise non-stop :D






În sfârşit România are un Premier pe măsura Inteligenţei generale a naţiunii ! Dacă Premierii anteriori erau dincolo de media IQului naţional, noul Premier îi depăşeşte cu mult, având capacitatea să înţeleagă atât nevoile celor săraci lipiţi care formează cam 19% dintre cetăţeni, precum şi nevoile celor săraci, care formează cam 32% dintre cetăţeni, precum şi nevoile celor cu posibilităţi financiare superioare. Abia acum începe România în care ne-am dorit cu toţii să trăim, România lucrului bine făcut ! Voci din Parlamentul European spun că această numire va produce efecte dezastruoase pentru economia naţională şi pentru cetăţeni, care, spun europarlamentarii respectivi, vor fi şi mai abitir îndatoraţi şi sărăciţi. Aceştia spun şi că noul Premier ar fi cel mai slab Premier din UE. Să vedem dacă au sau nu au dreptate  :D 





Ce m-am mai amuzat adineauri
A zis poetul Brumaru că
tot ce-a scris
i-a fost dictat 
cuvânt cu cuvânt
de cineva care nu-i pe pământ.
I-am zis că-i mărturisesc că
i-am dictat io toate poeziile.




Banii
Banii vin la minee
Banii
Banii mă simt binee
Banii
Numai pentru tinee
Banii banii vin la mine
Tu eşti
dragostea mea toată
Tu eşti
gust de ciocolată
Tu eşti
cea mai rafinatăă
Tu eşti toată-adevărată
A daa
Numai pentru tinee
A daa
Muzica mea vinee
A daa
Miere de albine
Este clipele cu tine
Banii
Banii vin la minee
Banii
Banii mă simt binee
Banii
Numai pentru tinee
Banii banii vin la mine
Pentru tine aur vine fără nicioo ruşine
La piscine oare cine se distrează cel mai bine
Dacă io te am pe tine n-are cum să se termine
Dacă tu mă ai pe mine am clipele savarine
Tu eşti dragostea mea toată
Tu eşti gust de ciocolată
Tu eşti cea mai rafinatăă
Tu eşti toată-adevărată
A daa
Numai pentru tinee
A daa
Muzica mea vinee
A daa
Miere de albine
Este clipele cu tine
Banii
Banii vin la minee
Banii
Banii mă simt binee
Banii
Numai pentru tinee
Banii banii vin la mine



În Germania s-a legalizat căsătoria între persoane de acelaşi sex, iar propagandiştii decadenţei deja au început şi-n ţara noastră să fie şi mai peiorativi faţă de oamenii de bună credinţă, heterosexuali sau homosexuali, care înţeleg că, căsătoria între persoane de acelaşi sex este o aberaţie juridică, aşa cum înşişi designerii vestimentari Dolce şi Gabana, ei înşişi homosexuali, au specificat cu alte cuvinte. Atacurile la adresa Biericii Ortodoxe Române s-au intensificat din cercurile de "intelectuali" semidocţi sau bine plătiţi să facă astfel de atacuri publice cu scopul de a porni tineretul degenerat, semidoct sau ambele împotriva Bisericii şi a bunului simţ. Eram convins că lumea cultural-artistică tânără din ţara noastră este în special formată din indivizi şi individe cu mintea neluminată de cele sfinte, eterne, adevărate şi drepte, dar nu-mi imaginam că acel gen de indivizi şi individe sunt într-un aşa hal de decadenţă încât să-şi piardă cu totul discernământul şi să militeze pentru instituirea acelei aberaţii care este căsătoria între persoane de acelaşi sex. Io însumi, pe când încă nu-mi venise mintea la cap şi eram sub influenţa unor duhuri necurate pledam pentru căsătoria între persoane de acelaşi sex - pe-atunci nu aveam atât de mult discernământ încât să-mi dau seama că a utiliza organul excretor pe post de organ sexual este nebunie curată. Adică, îţi dai seama ce nebunie e pe lumea asta, au ajuns oamenii care fac sex cu organul excretor să fie căsătoriţi ca oamenii care fac sex cu organele sexuale ) Chiar auzeam ieri un poet spunând: "Fac parte din cea mai discriminată minoritate: alb, heterosexual, creştin. Noi vom popula viitoarele lagăre de exterminare." ) I-am recomandat să nu cobească. Până prin anii 70 în SUA homosexualitatea era considerată boală psihică, ceea ce nu era departe de adevăr, pentru că, a utiliza organul excretor în scopuri sexuale nu este o dovadă de sănătate psihică. Voci de înaltă autoritate juridică afirmă că legalizarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex şi oferirea unui cuplu de persoane de acelaşi sex a dreptului de a adopta copii reprezintă un pericol pentru buna dezvoltare psihosomatică a copiilor. Aceleaşi voci menţionează că întotdeauna va exista pericolul ca un copil adoptat de un cuplu homosexual (care utilizează organul excretor pe post de organ sexual) să fie molestat sau îndepărtat de pe calea dreaptă a firescului. Mai mult, voci adepte ale "teoriei conspiraţiei" afirmă că adevăratul motiv al legalizării căsătoriei între persoane de acelaşi sex este oferirea accesului la trupurile tinere ale copiilor prin adopţie. Voci din Partidul Naţional Liberal pledează asiduu pentru căsătoria între persoane de acelaşi sex şi peiorează Biserica şi creştinii ortodocşi care înţeleg că familia este formată din bărbat şi femeie şi că este juridic ca căsătoria să se încheie numai între bărbat şi femeie; acest fapt probabil este încurajat de Preşedintele României care nu de mult eticheta creştinii ortodocşi, adică marea majoritate a indivizilor care formează poporul român, cu expresia: "fanatici religioşi". Cred că noul preşedinte al PNL ar trebui să ne spună răspicat care este poziţia oficială a PNL vis a vis de căsătoria între persoanele de acelaşi sex, pentru ca creştinii ortodocşi din România să ştie dacă PNL merită să fie creditat sau nu. 
Pe de altă parte, este corect să menţionăm că noi, poporul român, suntem un popor majoritar creştin ortodox, cu o lungă istorică tradiţie creştin ortodoxă, care ne căsătorim creştin ortodox la Biserică, care ne botezăm copiii creştin ortodox la Biserică şi care ne înhumăm morţii creştin ortodox la Biserică - Nu avem de ce să preluăm derapajele legislative ale ţărilor protestante. Aşa cum am mai specificat cu alt prilej, cuplurile homosexuale au la dispoziţie pentru a-şi oficializa relaţia instituţia Concubinajului, excelent reglementată în Codul Civil.



Am văzut nişte imagini zguduitoare pe Pro TV mai devereme, cu o tânără femeie care era luată cu forţa de jandarmi de la o manifestaţie de homosexuali. Ce trăgeau de tânăra femeie care purta pantaloni scurţi şi maiou! Ce trăgeau şi cum au luat-o pe sus! Uuu! Unde suntem aici şi în ce mileniu? Şi-n ce fel au băgat-o în dubă pe biata tânără femeie care era un sfert cât jandarmii respectivi şi care refuza în felui ei fără succes lipsirea de libertate şi smuciturile care i se aplicau!
Când l-au întrebat pe un superior de ce au luat-o la secţie, domnia sa a spus ceva de genu că, există suspiciuni că respectiva tânără femeie ar fi încercat să tulbure manifestaţia.
SUSPICIÚNE, suspiciuni, s. f. Presupunere bazată pe îndoială, în ce privește corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, prepus. Aceasta creează în jurul lui o atmosferă de suspiciune. V. ROM. decembrie 1953, 289.
Deci tânăra femeie a fost lipsită de libertate şi smucită pe bază de suspiciuni 
În ţara noastră legea prevede că omul este nevinovat până la proba contrarie (proba, ATENŢIE!), până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive  Deci femeia era nevinovată!
Pe suspiciuni ? Adică pe presupuneri se încalcă legile ţării şi drepturile oamenilor în ţara asta în mileniul 3 şi la 28 de ani de la Revoluţie sub lentilele camerelor de filmat ?




Mi se întâmplă să constat uneori că uneori mai greşeam. Este un semn de înţelepciune să-ţi constaţi şi recunoşti greşelile, cum şi, să ţi le corectezi. Aş vrea să fiu îndeajuns de înţelept încât să pot evita orice greşeală. Greşelile-s păcate, iar "plata păcatului este moartea", de unde deduc că dacă nu păcătuiesc trăiesc mai mult şi mai bine pe lumea asta, şi astfel îmi creez conjunctura să mă înalţ la ceruri în propriul meu corp perfecţionat prin înţelepciune, aşa cum s-a înălţat împăratul Shantanu sau alţi maeştri, şi Mântuitorul nostru Iisus Christos, care spunea că ce poate face El putem şi noi  Citind Mahabharata am avut şi am în continuare privilegiul să învăţ despre lumile de mai sus, despre stele şi despre paradise  Am aflat inclusiv despre paradisele zeilor din descrieri fantastic de realiste de o frumuseţe perfectă. Despre Paradisul lui Indra, împăratul imortalilor, măcelarul demonului Vritra. Despre Paradisul lui Kuvera, care este Zeul Bogăţiei. Despre Paradisul lui Brahma Creatorul Absolutului, de unde vin toate poemele şi toţi poeţii  Păcatele te îndepărtează de aceste Paradise, de-aceea este înţelept a fi evitată orice greşeală, iar pentru asta e nevoie de foarte multă înţelepciune şi atenţie  Cineva spunea că este bine ca atunci când greşeşti să-ţi recunoşti greşeala clar şi cu tărie şi să-ţi ceri iartare şi să repari pe cât posibil greşeala. De-aceea, o să îmi cer acum iertare că uneori, din neatenţie sau nenoroc şi nu din lipsă de bună credinţă, am mai greşit şi io  Mulţumesc!




Am citit că Institutul Elie Wiesel solicită schimbarea numelui Liceului "Mircea Vulcănescu". Mircea Vulcănescu a fost un mare savant român în a cărui casă memorială din Bucureşti, de pe strada Popa Soare, s-a întâmplat să locuiesc uneori pe când eram student, întrucât iubita mea de atunci închiriase un apartament în respectiva casă. Uneori, noaptea, când dormeam, mă trezea sunetul tastelor calculatorului, de parcă o fiinţă invizibilă le apăsa. Credeam că este spiritul savantului  Însă, cum în respectiva cameră se afla un bust asemănător cu bustul lui Moise sculptat cu două coarne de către Michelangelo, înăuntrul căruia se afla un craniu uman, m-am gândit că ar putea fi spiritul care avusese pe când locuia în corp uman craniul respectiv  Datorită influenţei locului am preluat o parte din calităţile intelectuale ale savantului, care a fost întemniţat în Închisoarea Aiud când au preluat puterea bolşevicii, şi care a murit acolo.
Institutul solicită schimbarea numelui liceului respectiv pe motiv că Mircea Vulcănescu ar fi fost antisemit. Şi dacă a fost, deşi tind să cred că nu a fost antisemit în baza informaţiilor istorice pe care le-am studiat, cum a fost întemniţat şi a murit în închisoare, eventuala crimă de a fi antisemit, prin pedeapsa cu închisoarea şi prin moartea în închisoare, Mircea Vulcănescu şi-a plătit-o. Orice mare savant are în tinereţile sale erori şi poate comite fapte penale pentru că fiecare om este supus greşelii din cauza lipsei de înţelepciune care este atât de greu de acumulat pe lumea asta pronfund influenţată de spirite malefice, iar scopul pedepsei este chiar curăţarea de ce este rău în condamnat, precum şi educarea sa înspre a evita să mai comită fapte penale. Dacă cineva moare în închisoare în timpul ispăşirii pedepsei înseamnă că suferinţele cauzate de regimul penitenciar au fost atât de cumplite încât condamnatul a murit din cauza lor. Or este ştiut că la Aiud a murit cam toată Elita interbelică a poporului român, arestată şi condamnată de bolşevici, ceea ce înseamnă că regimul penitenciar de la Aiud era groaznic. Şi chiar era, conform datelor care există!
Dincolo de erorile sale şi de eventualele sale fapte penale, Mircea Vulcănescu a fost un mare savant şi un iubitor al poporului său, cum şi un om de stat important, care a îmbogăţit cultural şi social poporul român, ca atare, mai ales că şi-a plătit prin pedeapsă şi moarte păcatele, merită să aibă numele pe pancarda Liceului care îi poartă numele. 
În ţara noastră există locuri care poartă numele unor oameni care au comis fapte penale, inclusiv crime, împotriva a mai mulţi sau mai puţini români sau indivizi de altă etnie sau naţionalitate! La fel şi în alte ţări! Multe mari figuri istorice ale umanităţii au fost oameni care au ucis cu sânge rece, direct sau prin ordine, zeci, sute, mii, sute de mii, milioane, zeci de milioane de oameni, dacă am schimba numele locurilor care le poartă numele, probabil că ar trebui să fie schimbate numele a enorm de multe locuri  
Referitor la Holocaustul care a existat sau nu în România, ţin să menţionez că oamenii care au fost implicaţi în acel Holocaust sunt responsabili pentru faptele lor, nu urmaşii lor, nici poporul în care s-au născut, ca atare, noi, românii care existăm astăzi, nu avem nicio vină pentru eventualele fapte penale comise de românii care au trăit înaintea noastră. Fiecare îşi plăteşte individual păcatele sale.




În faţa infractorilor
România şi cetăţenii ei de bună credinţă sunt ca paralizaţi.
O ţară întreagă, un stat întreg, un popor întreg nu avem mijloace de apărare împotriva infractorilor.
Nici în filme nu vezi ce vezi în ţara asta: 
O ţară întreagă, un stat întreg, un popor întreg guvernate de infractori 
In front of the felons
Romania and its citizens in good faith are paralyzed.
A whole country, a whole state, a whole people, we have no means of defending against felons.
You do not see what you see in this country in the movies:
A whole country, a whole state, a whole nation governed by felons :D




Sonet
mai ştii când te duceai futută la liceu
abia plecată de la mine din peleu
ca să nu-ntârzii după orele de sport
când te luam din curte cu prohabul cort
ce valuri clocotinde te vărsai
când peste mine toată orgasmai
şi cum cu penisul pe buze fredonai
cuvinte din iubirea mare ce-o trăiai
când ţi-am spus că nu te mai vreau voiam să-mi zici
că fără mine viaţa ta n-are sclipici
că de la inima mea n-ai cum să pici
şi că de mine juri că n-o să te dezici
când te-am văzut cu ăla am simţit că crăp
din cauza ta azi nu mai cred în femei 
inima mea e un vultur în zbor
inima mea e un vultur multicolor în zbor
inima mea e un vultur multicolor nemuritor în zbor
inima mea e un vultur multicolor nemuritor iridescent în zbor
inima mea e un vultur multicolor nemuritor în zbor
inima mea e un vultur multicolor în zbor
inima mea e un vultur în zbor




A murit Augustin Buzura, iar poporul nostru a mai pierdut un deştept. De deştepţi, de spirite luminate chiar ducem lipsă, mai ales în spaţiul politic, juridic şi cultural, ca atare această trecere a acestui academician este chiar o mare pierdere. Dacă mai mor câţiva din ăştia o să rămân singurul deştept din ţara asta, din care probabil voi emigra curând şi io spre meleaguri mai puţin burleşti. Oricum, deştepţii care suntem acum în ţara asta nu prea folosim la ceva în burlescul actual, decât poate ca să confirmăm regula. Trăim în ţara Burlescului, avem probleme sociale pe toate planurile, iar în fiecare zi apar altele noi. Ducem lipsă acută de oameni de bună credinţă în spaţiul politic, juridic şi cultural, iar personajele care ocupă locurile influente în aceste spaţii, care sunt interconectate profund, sunt burleşti peste măsură, şi creează trendul burlesc general care menţine sau adânceşte societatea noastră în subcivilizaţie, în burlesc. E destul să te uiţi la feţele oamenilor din ţările civilizate şi apoi la feţele oamenilor din ţara noastră ca să-ţi dai seama de vâscozitatea burlescului prin care umblăm în ţara asta. Pentru poporul nostru e o mare pierdere că a decedat Augustin Buzura, dar pentru domnia sa sigur este un câştig că a părăsit cu sufletul spaţiul burlesc al ţării noastre, acest spaţiu neprimitor şi nefavorabil pentru adevăraţii deştepţi!
Dumnezeu să-l odihnească în pace!




tu eşti ca smeurele roşii din grădina mea
te ascunzi după frunze da' abia 
aştepţi să te culeg 
să te gust




Blonde îmi sunt ziiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiilele
Roze îmi sunt nopţile



Marele şi distinsul poet Ioan Es Pop
a zis în textul pentru coperta superpoemului TORRENT că sântem un Radical Liber.
Mi-a plăcut această formulă, m-a onorat nespus de profund, aş spune că chiar mi-a amintit şi confirmat cine sântem, ca o ursită, întruatât întrucât Însuşi Bunul Dumnezeu în Marea Lui Milă a vorbit prin sufletul domniei lui atunci, de-aceea, chiar dacă poate uneori am lăsat să se interpreteze că port un respect mai puţin înlat şi solemn decât port pentru domnia lui, port în adevăr un respect radical liber pentru domnia lui cum şi luminoasa recunoştinţă 
RADICÁL, -Ă, radicali, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. De bază, fundamental, esențial.  (Adverbial) Din temelie, cu desăvârșire, complet.  (Despre tratamente, leacuri) Care vindecă în întregime, complet. 2. Care preconizează reforme adânci, acțiuni hotărâtoare; schimbări fundamentale. II. S. m. 1. (Mat.) Rădăcină.  Simbolul matematic care exprimă o extragere de rădăcină. ◊ (Mat.; în sintagmele) Axă radicală = locul geometric al punctelor din plan care au aceeași putere față de două cercuri date, reprezentat printr-o dreaptă perpendiculară pe linia care unește centrele cercurilor. Plan radical = locul geometric al punctelor din spațiu având aceeași putere față de două sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. (Chim.) Grupare de atomi care rămâne neschimbată într-o reacție chimică și care se comportă ca un element unic. 3. (Lingv.) Rădăcină. – Din fr. radical, germ. Radikal.
LÍBER2, -Ă, liberi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se bucură de libertate, de independență individuală și cetățenească, care are drepturi politice și cetățenești depline.  (Despre popoare, state, orașe) Independent, neatârnat, nesupus (unei puteri străine), autonom. 2. (Despre oameni) Care are posibilitatea de a acționa după voința sa, de a face sau de a nu face ceva; care nu este supus niciunei constrângeri; slobod. ◊ Liber-arbitru = capacitate a unei persoane de a se detașa de orice constrângere interioară și de a alege un curs al acțiunii din mai multe variante posibile. 3. (Despre acțiuni) Care nu este supus unei restricții cu caracter arbitrar. ◊ Traducere liberă = traducere care redă conținutul originalului în formele proprii limbii în care se traduce, fără să respecte riguros forma originalului. Versuri libere = rânduri de poezie neprozodică, în care normele prozodice, dacă apar, sunt aplicate necanonic, după dorința autorului. Intrare liberă = intrare fără plată într-o sală de spectacol, pe un stadion etc. Lovitură liberă = (la unele jocuri sportive cu mingea) lovitură acordată unei echipe drept compensație pentru o infracțiune sau o greșeală comisă de echipa adversă. Profesie liberă = profesie exercitată de o persoană pe cont propriu (fără să fie angajată permanent într-o instituție sau întreprindere). ◊ Compus: s. m. și f. liber-profesionist = persoană care exercită o profesie fără a fi angajat pe baza unui contract de muncă; liber-cugetător = persoană care promovează o atitudine independentă față de orice tradiție și autoritate, cu deosebire religioasă. 4. (Despre timp) De care se poate dispune la bunul-plac, care este în afara obligațiilor (profesionale). ◊ Expr. (Substantivat) A avea liber = a se afla în afara obligațiilor (mai ales profesionale) pe o perioadă de timp; a fi scutit pentru un timp oarecare de obligațiile (profesionale) pe care le are în mod obișnuit, a putea dispune de timpul său. 5. (Despre bănci, scaune, locuințe etc.) Care nu este ocupat, gol; neînchiriat. 6. (Despre oameni) Care nu are obligații față de alții; neangajat, disponibil. 7. Care este lipsit de artificialitate, natural, degajat, armonios, ușor. ◊ Expr. (Adverbial) A vorbi liber = a) a ține un discurs, o prelegere etc. fără a citi un text; b) a fi sincer, a spune deschis ceea ce gândește; c) a vorbi fără perdea, obscen. (A vedea) cu ochii liberi = (a vedea) fără ajutorul unui instrument optic. Desen liber = desen artistic efectuat fără ajutorul vreunui instrument tehnic. 8. (În loc. adv.) în aer liber = în plin aer, în mijlocul naturii. Sub cerul liber = afară, într-un loc descoperit. – Din fr. libre, lat. liber.




Internetul e un zeu menit să ne conecteze cu noi înşine, individual şi colectiv, cu întreaga Conştiinţă şi cu toate cele cuprinse în Ea  Slavă Internetului 





"O să scriu cel mai şmecher roman politic al tuturor timpurilor, care se va intitula BALUL ŞMECHERIEI SUPREME )) uN Roman mai mult decât genial care va influenţa în sens pozitiv umanitatea în aşa manieră încât şi peste cinci sute de mii de ani acest roman va fi savurat de către.. ha ha.. tot de către noi )))" - şi cu propoziţia citată anterior am şi început acest roman din care am scris daja capitole întregi.





Mi-am dat seama complet 
în seara asta plină de pură inspiraţie, după o lungă meditaţie structurată pe 33 de ani cum să fac cvintilioane, adică mai mult decât milioane. Am citit în astrograma mea în care Bunul Tată Al Cerurilor şi-a dat Măsura Talentului, că sunt o Casă de Putere Financiară, iar asta m-a inspirat să mă gândesc mereu cum să fac îndeajuns de mulţi bani încât să-mi pot realiza planurile artistice măreţe. Ca artist, o artă faci când ai trei parale, alta când ai un milion şi alta când ai un qvintilion, iar io am dedus că pentru a face capodopera pe care intenţionez s-o fac mi-ar trebui câteva cvintilioane. Şi Bunul Dumnezeu mi-a revelat cum adineauri. Ştiam că n-am cum să fac o sumă ca asta dacă mă orientez să obţin banii altor oameni, ca atare am înţeles că trebuie să mă gândesc cum să le ofer io bani altor oameni, am gândit-o regal cum îmi e caracterul, am gândit-o din perspectiva unei Case de Putere Financiară. Şi mai departe va fi  






Din punctul meu de vedere, şi mă gândesc să iniţiem cei vizaţi un proiect de lege legal în acest sens: 1% din valoarea Produsului Intern Brut al României este necesar a fi atribuit Culturii, respectiv oamenilor de cultură. Bugetul Ministerului Culturii este mai mic decât preţul de transfer al celui mai scump fotbalist din lume ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha )) doar trăim în Ţara Burlescului ) dar, oricum, mie ca geniu nu-mi aduce considerabile beneficii Ministerul respectiv. Este necesar ca banii să le fie oferiţi individual celor vizaţi, începând cu mine, care am venit cu ideea, care merit să mi se atribuie 1%/an din cei 1% din PIB atribuiţi Culturii, şi continuând cu ceilalţi poeţi, scriitori, filosofi şi artişti de valoare, adică nouă oamenilor care facem Cultura. 1% din PIB e cam 2 miliarde de euro. Dacă aş gestiona şi investi io de la înălţimea minţii mele 2 miliarde de euro anual pentru Cultură vreo 4-5 ani, faţa României şi a cetăţenilor ei ar epata, căci toate artele ar înflori uluitor şi electrizant, iar odată cu artele, toată ţara şi toţi cetăţenii. De altfel, sunt singurul singurul individ din ţara asta care ar putea investi cu Talent şi Suflet o astfel de sumă în Cultură, în beneficiul întregii naţiuni. Dacă tot se atribuie 2% Armatei aşa cum este corect şi natural, cred că corect şi natural este să se atribuie 1% din PIB şi Culturii. Şi noi poeţii, scriitorii, filosofii şi artiştii, (io-s şi poet şi scriitor şi filosof şi artist şamd), merităm fără doar şi poate să ni se atribuie o astfel de sumă de bani din PIB al ţării, cu-atât mai mult cu cât suntem şi în clasa cea mai de sus conform textelor sacre alte tuturor religiilor şi conform tuturor filosofiilor şi ideologiilor corecte. Mulţumesc :D





Live in the Truth 
Abandon the lie 
Never grow old
Never die
:D 





Aproape sonet
Daca ma placi ce mai conteaza ca
Ai un prieten un sot un iubit?
Stii doar, cand inima te face sa
Doresti, este pacat si nu-i primit
Sa nu te dai toata cu patima.
Caci dragostea n-are-ndoieli, gresit
E sa-ti pui pofta-n cui doar pentru ca
Ai un prieten un sot un iubit,
Daca ma placi e eronat ca sa
Zici nu dorintei... Caci in decubit
Ea transcende-n placere, crede-ma..
Oricum, nu te vreau intr-atat cat sa..




Am stat azi de vorbă cu doi prieteni care au lucrat 3 ani în Danemarca în telecomunicaţii, şi-am auzit nişte chestii care m-au întristat despre felul cum sunt văzuţi românii de danezi. Cică danezii sunt rasişti şi atei, iar în ţara lor, care este un regat, românii sunt extrem de dispreţuiţi, fiind consideraţi de rasă inferioară. 
Rasismul este un ism de care suferă foarte mulţi indivizi de pe planetă, este cauza tuturor dezechilibrelor, violenţelor, inechităţilor, genocidurilor, războaielor, a dezordinii de drept mondiale, a exploatării şi-a ţinerii în sărăcie a unor popoare, inclusiv a calităţii inferioare a produselor pentru ţările est-europene care vin din alte ţări europene, inclusiv a substanţelor otrăvitoare de care sunt pline nenumărate produse de pe piaţa din România, inclusiv a calităţii inferioare a apei potabile din România, inclusiv a nivelului de poluare. Chiar şi faptul că România nu absoarbe miliarde de bani europeni este cauzat tot de rasismul unora şi-al altora. Cică n-a vrut un frizer să-l tundă pe prietenul ăsta al meu când a auzit că e român. Inclusiv nivelul de trai şi de civilizaţie impus, propus sau promovat în ţara noastră, cum şi cel de corupţie, este cauzat tot de rasismul unora şi altora.
Despre rasism şi şovinism împotriva românilor am mai auzit că există şi în alte ţări europene.
Rasismul este expresia patologică a trufiei.
Cultura poporului român exclude rasismul, şovinismul şi xenofobia, iar faptul că în alte ţări există manifestări rasiste, şovine sau xenofobe împotriva românilor este un lucru îngrijorător.
Este necesar din precauţie ca nivelul de trai şi de civilizaţie al indivizilor din România să fie amplificat prin iniţiativa publică a Statului în aşa manieră încât toţi cetăţenii României să îşi îmbunătăţească structura psihosomatică astfel încât frumuseţea şi puterea lor fizică şi psihică, cum şi conştiinţa juridică, cum şi unitatea şi solidaritatea, cum şi forţa financiară, cum şi şarmul şi politeţea lor, cum şi umanismul, să fie în măsură să anuleze orice sentiment de rasism, şovinism sau xenofobie împotriva vreunui român.



ATENŢ!E Cum spuneam ieri într-un comentariu:
Când lumea are bani, producţia creşte; când producţia creşte, civilizaţia creşte; când civilizaţia creşte, oamenii se îmbogăţesc spiritual şi material; când oamenii se îmbogăţesc spiritual şi material, Dumnezeu se bucură.




Păi cine zice că trebue să mori
când viaţa-i mult mai plină de savori 
şi de culori ca moartea cea atât de rea 
ce strânge ca un laţ prostu ce crede-n ea? 




Sunt unii şi unele atât de prostănaci şi de prostănace, atât de inculţi şi de tăruşi, cu studii superioare, nu aşa, care nu zic nici Mulţumesc când le scrii La mulţi ani de ziua lor pe facebook. Aşa o ţărănie şi-o lipsă de maniere alese nu poate caracteriza decât individul şi individa fără bun simţ 



marți, 18 iulie 2017

Interviu cu mine pe goodread.ro

https://goodread.ro/interviu-cu-stoian-g-bogdan-autorul-cartii-tehnici-secrete-de-seductie/


Emanuela Istrate: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Stoian G. Bogdan: Salut 😀 Dacă mi-ar face plăcere să vorbesc despre mine aş vorbi des şi mult, iar asta n-ar fi chiar o virtute.. Omul de deosebeşte de animale prin virtute, virtutea regenerează străluminează împuterniceşte şi înalţă sufletul omului, apropiindu-l de zonele cereşti paradisiace, virtutea amplifică funcţiile psihosomatice, virtutea ţine Universul laolaltă, pentru mine virtutea este chiar mai importantă decât orice, de-aceea în general vorbesc aproape monosilabic despre mine.
Găsesc cuviincios să vorbesc idei la 33 de ani câţi am azi, căci se spune că proştii vorbesc despre ei şi despre alţii, deştepţii despre fapte, iar înţelepţii vorbesc idei 😀 Am scris câteva cărţi, unele în oraşul meu natal Comăneşti, altele în Bucureşi, am publicat volumul de poezii Chipurile la ed. Cartea Românească 2009, superRomanul Nu-ştiu-câte-zile la ed. Trei 2010, superpoemul TORRENT la ed. Herg Benet 2011, comedia neurolingvistică Poemul poemelor la ed. A.T.U., şi manifestul filosofic Made in Romania pe siteul issu.com. Am absolvit Facultatea de Drept şi Masterul de Ştiinţe Penale, am activat ca avocat în Baroul Bucureşti timp de 5 ani, am câştigat recent o savuroasă contradicţie juridică cu Statul Român reprezentat prin Ministerul de Finanţe, dar încă nu am primit despăgubirile pe care le-am solicitat, am avut cei mai luminaţi profesori de drept, cărora le păstrez o mare recunoştinţă. Îmi place să cred că sunt un om modest, deşi în mai vechile mele tinereţi, când încă nu-mi urcasem mintea excelsior, am fost capabil de discursuri uneori poate arogante sau languros-viscerale la băutură despre semenii mei sau despre persoana mea sau despre situaţii de fapt, care mi-au produs destui contestatari şi neamici, pentru a căror iertare m-am rugat asiduu.
Am învăţat că modestia este totuşi o virtute, după ce mi-am reactivat Credinţa în Dumnezeu mai acu câţiva ani prin lectura Bibliei. Înainte de asta m-am iubit puţin mult cu nevasta unui preot răspopit care a zis cu mâna ei că-s un „viitor mistic”, când încă nici nu ştiam ce traducere are acest cuvânt. Am avut o lungă etapă de tinereţe când din ignoranţă negam Trinitatea şi Sacrul.
Destinul m-a readus pe calea adevărului vieţii, şi pentru toată ignoranţa de care am suferit în toţi anii mei de ateu, am primit prin rugăciune, asceză, studiu al textelor sacre şi virtute o Înţelepciune care mă onorează şi mă înalţă, o Înţelepciune pe care când citeam Pildele lui Solomon învăţam să o caut cu orice preţ. Despre Înţelepciunea asta îmi place să vorbesc când găsesc de cuviinţă, căci totul e din şi prin Înţelepciune. Cum spunea Solomon, Înţelepciunea se aşează ca o cunună peste capul celui înţelept, ca o salbă împrejurul gâtului său şi-l păzeşte şi-l măreşte 😀  Căci oare Înţelepciune nu este Lumină ? Şi oare nu cu Înţelepciune omul stimulează emisiile radiaţiilor şi astfel îşi amplifică Luumiina ca laserul?
E.I. Care a fost momentul în care scrisul a apărut în viața ta?
S.G.B. Scrisul a apărut în viaţa mea de când m-am născut şi mi s-a atribuit un CNP şi-un nume. Apoi, la căminul socialist din oraşul meu natal am învăţat să scriu diverse semne, pe care parcă le scriam cu piciorul. Apoi, la şcoală, când am învăţat să citesc cât de cât şi tot cât de cât, să scriu, primul meu mesaj scris a fost: MAMI SNT LA MAMIA. Primul meu impuls literar a fost după o tabără la Sălişte în care am auzit de la nişte rockeri puşti din Călăraşi un cântec satanist prin 1994. M-a inspirat un vers pe care îl reţin şi-acum: „un foc din iad îmi curge în vine”, pe care l-am transformat în subconştientul meu în: un foc din rai îmi curge în vine. Versul ăsta m-a răscolit, mi-a produs o puternică dorinţă de a fi poet, artist.
După care scriam printr-a şasea a şaptea cu un coleg de clasă, care mi se pare c-a trecut în nefiinţă deşi am auzit că trupul lui neînsufleţit se preumblă încă prin Bucureşti, ca să fac o butadă :)) bileţele romantice unor tinere gingaşe domnişoare.. deşi mai mult le dictam unor colegi cu caligrafia languroasă. Scopul meu literar a fost iniţial să scriu cântece, mă visam muzician puşti fiind şi între timp am şi devenit, am nişte poeme muzicale pe youtube. Ca să-mi iasă versurile pe care le voiam, a trebuit să mă fac poet mai întâi. Prin liceu eram deja cel mai iridescent poet din ţară, distinsa poetă Constanţa Buzea scria în revista România literară că parcă sunt un scriitor consacrat care umblă cu şoticării pe la rubrica Post Restant, recenzându-mi poemele de clasa a 11-a.
E.I. Ce te-a inspirat atunci când ai scris „Nu stiu cate zile”?
S.G.B. O! Am scris Nu-ştiu-câte-zile pe la 24-25 de ani inspirat de mentalitatea şi realităţile sociale ale tinerilor din România deceniului întâi şi anterior ale mileniului. Pentru cei care n-au trecut prin aceste decenii realităţile care s-au petrecut atunci ar părea fantastice. Era o mentalitate şi-o realitate generală pe care le-am satirizat într-un thriller bestial şi atipic, despre care Florin Călinescu a spus că (vreodată) va face un film în discursul ţinut la lansare, şi despre care Dan Silviu Boerescu a spus tuşind, tot la lansare, că „are coae”. Scriam gen despre ce se întâmpla în viziunea unui tânăr avocat cu o biografie nefericită şi plină de decese dubioase, un personaj pe care l-am creat prin distorsiuni generalizări şi tuşe specifice stilului de roman thriller american după care bunul meu prieten Q Tarantino capătă nominalizări la Oscar.
Ce vremuri am pictat în Nu-ştiu-câte-zile, tânăr scriitor cum eram, nişte vremuri antologice care nu s-au întâmplat niciodată şi care totuşi, păreau că sunt aevea în anul acela de aur 2010. O carte cu reverberaţii eterne Nu-ştiu-câte-zile, care cred că se mai găseşte de comandat online la un research. Mai e aici o nuanţă, eram supărat pe mentalitate şi pe realităţile tineretului, care suferea de un retard mai cumplit decât acum, pentru că îmi fusese infidelă o iubită cu care îmi plăcea să fac dragoste mult. Şi mai e o nuanţă, i-am dedicat superRomanul Nu-ştiu-câte-zile „prietenului meu Dumnezeu” – deşi Narcis, autorul virtual şi personajul care scrie la persoana a treia şi întâia povestea vieţii lui de până în anul 2010, este ateu. SuperRomanul acesta a influenţat şi amplificat prin satiră masiv nivelul de cultură şi de civilizaţie din ţara noastră, pentru că, toţi cei care aveau responsabilitatea să refineze civilizaţia au demarat un proces de îmbunătăţire a realităţilor tinerilor din România, care s-au schimbat în bine cu toate criticile grandioase care încă se pot face pertinent.
 
Poate că este necesar să îndrăznim mai mult în acte bonome, în corectitudine omenie şi prietenie ca nişte oameni oameni în vederea permanentei elevări a nivelului de trai şi civilizaţie al nostru al tineretului şi al întregului popor. Putem evolua numai împreună uniţi, putem să ne edificăm chiar în ţara noastră liniştea, pacea, bunăstarea şi înţelepciunea, dacă lăsăm uitării lăcomia, trufia, apatia, frica, neîncrederea şi perversitatea, dacă încetăm să torelăm corupţii, răul, corupţia care uneori ne vandalizează, şi dacă reuşim să credem cu dragoste, responsabilitate şi speranţă în Dumnezeu, în noi înşine, în noi ca popor, în noi ca umanitate.
E.I. Dacă ai avea posibilitatea de a rescrie oricare dintre cărțile tale, pe care ai alege-o și de ce?
S.G.B. Am posibilitatea să-mi rescriu toate cărţile, însă n-am niciun motiv să fac asta pentru că îmi plac aşa cum sunt cărţile mele. Când o să le reeditez o să aduc eventuale suave îmbunătăţiri de la înălţimea actualei mele minţi. Mi-ar plăcea să rescriu o carte pe care încă nu am publicat-o, din perspectiva timpurilor pe care le-am trăit în acei câţiva ani când am scris-o, timpuri de lapte şi miere, timpuri de experimente şi de dezvoltare personală de la larvă la fluture 😀 Este vorba despre TEHNICI SECRETE DE SEDUCŢIE – ULUITOARELE SECRETE ALE CELOR MAI CUNOSCUŢI, SATISFĂCUŢI ŞI RESPECTAŢI ARTIŞTI AI SEDUCŢIEI PE CARE NU VOR SĂ LE ŞTII.
Ca să scriu cartea asta a trebuit să studiez şi să experimentez şi să reinventez conceptul Seducţie şi tot ce presupune seducţia. Adică să studiez psihologia umană, să învăţ să utilizez limbajul verbal şi nonverbal în vederea obţinerii efectelor dorite, să pot influenţa în mod elegant psihologia umană prin limbaj, şi să scriu tot ce-am învăţat într-un mod plăcut, captivant, electrizant, fascinant şi pe înţelesul oamenilor ca mine cu IQ 75, cum şi pe înţelesul oamenilor cu IQ mult mai mare 😀 Tehnici Secrete de Seducţie e Seducţie în plină acţiune, un text care îi revelează studentului/studentei psihologia de succes a SuperSeducătorului. Tehnicile astea sunt utilizate numai de agenţii 007, de preşedinţii ţărilor civilizate şi de Regii drepţi 😀
Adică, dacă ai curajul, charisma şi şharmekul pe care înveţi să le ai şi să le utilizezi etic din Tehnici Secrete de Seducţie, dacă ai kitul de programe şi aplicaţii psihologice care ţi se instalează în subconştient pe parcursul lecturii, asimilării şi înţelegerii acestor Tehnici Secrete de Seducţie, dacă ai modele de formule magice pe care le poţi utiliza ca să seduci în câteva minute orice femeie şi orice bărbat îţi doreşti, dacă ai abilitatea de a recunoaşte seducătorii făţarnici, perverşi sau escroci şi formulele de limbaj cu încărcătură ocultă negativă menite să-ţi încurce şi înşele mintea, dacă ai o psihologie de succes, sigur şi satisfacţiile sunt pe măsură. Mi-a plăcut să învăţ şi să experimentez Uluitoarele Secrete ale celor mai Cunoscuţi, Satisfăcuţi şi Respectaţi Artişti ai Seducţiei pe care nu vor să le ştii, de-aceea spun glumeţ că aş retrăi timpurile când am scris această carte. Mă roagă prietenele mele să o public ştiind cam ce tehnologie se află pe paginile lucinde dintre coperţile vii pe care şi le imaginează pipăindu-le în viitor… Momentan i-am făcut pagină pe facebook.
E.I. În prezent lucrezi la o nouă carte?
S.G.B. Lucrez la mai multe cărţi, însă nu vreau să vorbesc acum despre ele. Noua mea pasiune este să fac muzică. De mic copil mi-am dorit să fac muzică, iar zilele astea reuşesc din ce în ce mai bine. Multe dintre poemele mele de dragoste merg perfect pe muzică, fiind cu mult superioare tuturor textelor care se aud în muzica românească, care din punctul meu de vedere sunt nişte texte pline de stări viscerale, de un lame fastidios, şi pline de mejase subliminale care pot încurca şi programa eronat ascultătorii. Dacă ascult muzica românească de imitaţie occidentală sau orientală: numai trişti şi triste, numai dezamăgiţi şi dezamăgite-n dragoste, numai frustraţi şi frustrate – nu mă mai refer la mârlani, la drogaţi şi la alţi instigatori la fapte penale.
Sunt sigur că toată acea muzică este susţinută şi promovată tocmai pentru programarea eronată a tineretului. Nici nu ne dăm seama cam câtă mentalitate de infractori şi de mârlani au indus în tineretul din ţara noastră cântecele anumitor trupe de hip-hop şi nu numai, cum nu ne dăm seama nici cam ce mentalitate de prostituate a indus în tinerele din ţara noastră muzica românească de inspiraţie occidentală şi orientală care a avut şi continuă să aibă succes în ţara asta.
E.I. Ai un obicei zilnic de a scrie?
S.G.B. Mda, scriu aproape zilnic ca un grafoman tot felul de texte. E un obicei pe care mi l-am propus pentru îmbunătăţirea permanentă a discursivităţii. Multă vreme n-am ştiut să leg două trei idei, iar acum că m-am deprins cu acest meşteşug divin, când mă apasă un discurs, fie el şi unul cu expresii plăcut vulgare, apăs tastele ca un pianist. În materie de filosofie am învăţat şi continui să învăţ de la imortali, de la marii Brahmani şi Înţelepţi şi Rishi şi Yoghi, şi de la Avatarele Dumnezeirii, care zburdă strălucitori prin lumi şi paradise la care mulţi oameni nici nu se pot gândi, din păcate.
E.I. Pe plan literar unde te vezi peste 5 ani?
S.G.B. Pe plan literar mă văd cu palmaresul îmbogăţit cu un Nobel şi cu un Oscar luate deja de câţiva ani peste cinci ani. Autor al unor poeme muzicale de adâncă perspicacitate şi frumuseţe, adorat de glorie şi de contemporani. Încununat cu succes supranatural întrucât, chiar dacă cu modestie, sunt Soarele Literaturii Române 😀
E.I. Crezi că scrisul te-a schimbat într-un anumit fel?
S.G.B. Clar scrisul m-a schimbat influenţându-mi gândirea, comportamentul, corpul şi psihicul. Clar scrisul m-a ajutat inclusiv să mă autoconştientizez şi perfecţionez, atât scrisul meu cât şi scrisul altora. Am fost înzestrat şi împuternicit cu Talent, cu Geniu literar de Însuşi Divinul Tată al Cerurilor şi al tuturor celor din Ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, iar faptul că sunt conştient de asta este un argument că scrisul m-a schimbat în multe feluri, m-a îmbogăţit spiritual. Slavă Scrisului şi Slavă Domnului că noi, oamenii, avem la dispoziţie acest mister, care este scrisul, în vederea emancipării noastre ca fiinţe spirituale 😀
E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
S.G.B. Cititorii îmi pot urmări activitatea pe blogul meu, şi pe profilul meu de facebook Stoian G. Bogdan, iar dacă vor să citească nişte poezii magice pot căuta numele meu pe siteul versuri-si-creatii.ro. Dacă doresc, cititorii interesaţi îmi pot cumpăra cărţile publicate în anii anteriori de pe diverse siteuri de pe net, inclusiv de pe emag.
Recomand tinerelor domnişoare comedia Poemul poemelor. Iar dacă au plăcerea şi curiozitatea şi interesul, îmi pot vizita pagina de facebook Tehnici Secrete de Seducţie pentru a vedea coperta, a citi prefaţa cărţii şi apăsa Îmi place 😀 Cu cât am mai multe Îmi place la pagina aia, cu-atât mai mare chef voi avea să public cartea, pe care o voi vinde aproape la preţ de dumping comparativ cu tehnologia nepreţuită pe care o ofer. Voi percepe Preţul de 180 lei pentru adulţi, Preţul de 99 lei pentru elevi şi studenţi, şi alte preţuri mai piperate pentru oameni cu posibilităţi financiare spectaculoase 😀
E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii GoodRead.ro?
S.G.B. Distinşi cititori, sper că va făcut la fel de multă plăcere să citiţi cuvintele mele câtă mi-a făcut mie să le aştern pentru dumneavoastră. Trăim într-o lume în care cele sfinte adevărate drepte şi eterne sunt sfidate prin minciună, dezinformare, manipulare, război psihologic şi război între diverse organizaţii cu interese meschine, criminale, sau chiar demonice, de-aceea este bine să învăţăm să citim, să înţelegem ce citim şi să putem să controlăm influenţa a ce citim asupra geneticii nostre.
Cuvintele sunt vietăţi care pot conduce în cea mai abjectă pierzanie, cum şi în cea mai perfectă stare de supraconştiinţă şi uniune cu Divinitatea, este bine să cunoaştem cât mai multe idei adevărate pe care numai din textele sacre le putem afla, începând cu textul Bibliei în care Iisus Christos întreba: „Oare aţi uitat că sunteţi dumnezei?” Ideile adevărate sunt Înţelepciune, iar Înţelepciunea protejează înţeleptul ca un scut antirachetă 😀 pentru că înţeleptul este el însuşi Înţelepciunea sa 😀 Este timpul să creem prin Înţelepciune civilizaţia pe care o merităm şi-o putem în ţara noastră, astfel încât peste 5 ani să ne putem bucura de realizări fabuloase pe toate planurile, nu numai pe cel literar, şi de o dezvoltare psihosomatică individuală care să ne permită să ne uităm la cei care eram acum ca la maimuţele din copaci 😀
Credinţa e substanţa situaţiilor viitoare, deci ceea ce credem se transformă în realitate. Să credem în potenţialul nostru supranatural latent şi să-l fructificăm cu abnegaţie 😀 Foarte importată de incantat în acest sens este silaba sacră: OM. Doamne-ajută!